C’est fini
21 Noi 2010 2 comentarii
Nu mai tine, scriu degeaba, pentru ca nu ma face sa ma simt mai bine, ca pana acum. Si eu care credeam ca scrisul va fi mereu o portita de scapare. Da de unde. Nu stiu ce o sa-l inlocuiasca acum. Nu vreau sa accept cat de rau imi e si nu stiu ce pot face, as face orice, de-as sti ce. Nu am mai facut de atata timp ceva care intr-adevar sa-mi placa incat am uitat ce imi place. Ma intreb daca mai sunt cumva, daca am mai facut ceva, daca mai traiesc sau sunt un robot comandat de profesori, de constrangeri, de limite si de lipsuri. Vreau sa ies, sa pierd timpul, sa stau afara, sa citesc, sa vad un film. Imi e dor de lume, de prieteni, vreau sa-i vad si sa-i aud. Pur si simplu sa-i aud, sa-i pun sa vorbeasca, iar eu sa stau si sa ascult. Cine zicea ca suta de km nu mai inseamna nimic se bucura degeaba, pentru ca nici ora nu mai inseamna nimic, pe langa cate sunt de facut. Oare ce e frumos de facut in viata? Ce trebuie sa bifezi neaparat, cum trebui sa faci ca sa te poti bucura de tot ce vrei? Bine, nu de tot, de ceva suficient ca sa compenseze pentru eforturile pe care le depui.
Imi e imposibil sa ma conving ca nu-i chiar asa de rau, poate nu e, dar eu asa ma simt. Stiu ca nu se va intampla niciun lucru extraordinar si minunat. Si o sa explodez in 8, 7, 6, 5…
Noi 21, 2010 @ 20:41:09
Sper să găsești cât de curând acea portiță de scăpare…
Noi 22, 2010 @ 17:41:08
Merci.