Jalnic
10 Dec 2010 Lasă un comentariu
Un om jalnic. “Dar vai, ca e de treaba, e simpatica!” Da, sigur. E simpatic rau sa te duci neinvitat undeva. Ador persoanele astea. Mai ales daca mai si comenteaza, sunt adorabile. “Da’ eu vreau la fumatori! De ce ati rezervat aici?” “Ce ma enerveaza, imi bate soarele in ochi! Cine a rezervat nu s-a interesat cum e cu soarele la ora asta.” “As fuma o tigara.” “Cine a ales cofetaria asta?” Clar, nu poate exista ceva mai minunat de atat. Iar persoana sa mai si miste din picior intr-una in semn de nerabdare si plictiseala. Apoi sa inceapa sa se joace pe telefon. Tot din plictiseala, logic.
Daca mai aud o data cat de de treaba e fiinta aia ma apuc sa tin post, ca sa completez pachetul pentru iertarea pacatelor. Probabil ca fiinta nu stie ce e aia pertinenta si ce e aia sa iti vezi de treaba ta. Dar stie sa arate cum e sa incerci sa faci un lucru frumos si sa se bage cineva ca musca in lapte, iar din cand in cand sa mai zica ceva care sa te faca sa te simti prost. Ca sa mentina o atmosfera perfecta.
Cand e vorba de persoanele pe care le iubesc, sunt perfectionista. Si nu e nimic mai frumos decat asta. Si nu e nimic mai urat decat cineva care isi bate joc.
Iar pokerface s-a inventat in general pentru adversari, nu pentru plictiseala.
Javre de oameni.
