Normal ca…
13 Dec 2010 Lasă un comentariu
Azi e o zi de luni normala. Ca orice elev, m-am trezit cu dor de sambata si de cateva ore de somn in plus. Am alergat dupa autobuz, am ajuns la scoala, am intrat la ore. Normal ca imi doream sa plec acasa. Normal ca m-am simtit rau si as fi putut pleca. Nu am facut-o. Am stat cu frica la mate sa nu ies la tabla. Ora de fizica mi-a dat iar sentimentul ala inexplicabil, un fel de “n-am chef in viata asta de fizica”. Nu voiam nimic mai mult decat sa fiu acasa, sa stau in pat, sa privesc un film bun si sa beau ciocolata calda.
Totul foarte normal pentru un elev. Chestia e ca eu nu prea sunt o persoana normala in natura mea. Si nu in sensul ca “vai, ce deosebita sunt eu!”. Simt ca normalitatea ma intristeaza, imi taie aripile, mie, celei care asteapta ceva extraordinar cu atata emotie.
