15 decembrie

15 Dec 2010 2 comentarii

by subsemnata in Alte articole

Se zice ca daca iti doresti cu adevarat ceva, se va intampla. Eram sigura de asta acum ceva vreme. Si nu mai sunt. Imi pare rau ca, desi sunt mai optimista si reusesc sa fac haz de necaz, lucrurile nu se schimba. Mi se pare ca maidegraba as castiga la loto decat sa se intample ce imi doresc eu cu adevarat. Sunt pretentioasa, asta e adevarul si imi doresc mini-minuni, ce sa-mi fac, daca asa sunt si asa imi pofteste “inima”… Poate  daca traiam in alta epoca gaseam mai multe chestii care sa imi provoace secretia de serotonina. Suna urat sa definesti asa fericirea, sa-i spui pe nume, pentru ca, in realitate, multchemata fericire este doar o substanta. Ne-am invatat sa traim cu idealuri si sa pudram realitatea, iar acum, cand ii dam jos machiajul, nu o mai recunoastem, nu vrem sa acceptam ca are explicatii simple, iar frumusetea ei sta in naturalete si nu intr-o perfectiune poetica pe care o visam. Dar sa revin la idee. Pretentiile mele nu sunt chiar atat de pretentioase (oare asta crede fiecare?), sunt lucruri simple. Si, totusi, cam rare. De fapt, ca sa am un moment de sinceritate cu mine insami, sunt cam inexistente. Ce fire mai am si eu, sa-mi fi dorit macar lucruri care s-au mai intalnit! Probabil ca daca as spune cuiva, ar rade de mine, de asta m-am abtinut si am pastrat totul. Si sunt asa curioasa daca mai exista oameni care au aceleasi idealuri.

Cateodata, cand iti doresti ceva prea mult si nu primesti, uiti sa mai traiesti. Ramai in asteptare, chiar daca stii ca nu se va intampla, uiti sa iti reiei viata de dinainte. Acum percepi fericirea altfel si iti e greu sa mai fii multumit cu ce aveai de obicei. Asta mi s-a intamplat mie. Incerc sa ma conving sa renunt, dar e greu cand ma gandesc cat de frumos ar fi. Situatia asta ma duce cu gandul la o asa zisa “lupta cu mine insami”. Eu tot lupt impotriva a ceea ce sunt si-mi pare ca nu se va termina niciodata. Mi se pare ca e imposibil sa nu iti mai doresti, decat daca apare ceva mai bun, o dorinta mai mare.

Imi e tare dor sa merg la opera…