Eu si oameni
05 Oct 2011 Lasă un comentariu
Sunt tot eu, dar mai matura, mai atenta, mai deschisa. Timpul a trecut, m-a schimbat si imi pare bine. Stiu ca ma voi schimba si mai mult si voi vedea lucrurile cu mai multa claritate. Asta e bine.
In ultima vreme am fost dezamagita de multi dintre apropiatii mei. Prietenii mei (unii) nu sunt asa cum credeam eu ca sunt. Ma simt o straina printre atatea persoane de varsta mea dar care de fapt nu sunt deloc ca mine. Sunt copilarosi, stupizi, infumurati, nesimtiti, distrati, ignoranti, paraleli, aerieni si altele. Sunt niste copii si niste plictisitor de normali oameni mediocri sau submediocri.
De asta simt nevoia sa intalnesc oameni diferiti. Vreau sa vorbesc cu cineva fara sa fiu luata in ras pentru ca imi pun intrebari, pentru ca ma gandesc prea mult la unele probleme. Vreau sa vorbesc cu oameni de treaba, cu oameni care nu se gandesc la cum sa profite mai bine de cei din jur. Oameni care sa vrea sa ma cunoasca, asa cum sunt, cu defecte cu tot. Oameni cu care sa pot discuta fara cenzura. Oameni cu care sa pot fi sincera, fara sa ma gandesc daca nu cumva ei ma mint.
Si ajung la concluzia ca sunt atat de putini incat am foarte slabe sanse sa-i cunosc.
